CONTRIBUTIA ARMATEI ROMANE IN ANII 1916-1919 LA REALIZAREA SI CONSOLIDAREA MARII UNIRI
ARMATA, una dintre institutiile fundamentale ale tarii, care a fost prezenta in toate marile moment din istoria noastra, a avut o contributie deosebit de importanta si in infaptuirea si consolidarea Marii Uniri din 1918.
“Sunt convins, scria Nicolae Balcescu in anul 1844, ca tara romanilor, de isi va lua vreodata rangul ce I se cuoria noastra, a avut o contributie deosebit de importanta si in infaptuirea si consolidarea Marii Uniri din 1918.
In vara anului 1814 a izbucnit Primul Razboi Mondial, in care s-au confruntat cele doua mari coalitii politico-militare: TRIPLA ALIANTA (care apoi va lua denumirea de Puterile Centrale) si ANTANTA.
Romania, care facea parte din Tripla Alianta din anul 1883, si-a definit pozitia fata de confictul ce se declansase, in sedinta Consiliului de Coroana, tinut la Sinaia, la 3 august 1914. Respingand cererea monarhiei de a intra in razboi alaturi de Germania si Austro-Ungaria, membrii guvernului si alti oameni politici prezenti la intrunire s-au pronuntat ferm pentru neutralitate.
In ampla sa interventie, primul ministru Ion I. C. Bratianu a subliniat printre altele ca “Nu se poate face un razboi in vremurile de azi cand acest razboi nu este inteles, nu este aprobat de constiinta nationala. Sa ramanem deci neutri.”
Conducerea politico-militara a Romaniei intelegea ca neutralitatea era temporara intrucat prin aceasta nu se putea asigura realizarea idealului nostru national – reintregirea. Solicitata de ambele coalitii sa iasa din neutralitate si sa li se alature, Romania a aderat la Antanta, in temeiul Tratatului politic si al Conventiei militare, semnate la Bucuresti , la 17 august 1916, de Ion I.C.Bratinu, cu reprezentantii Frantei, Angliei, Rusiei si Italiei. Prin Tratatul politic, cele patru puteri garantau integritatea teritoriala a Romaniei pe toata intinderea frontierelor sale de atunci; la randul ei, Romania se angaja sa declare razboi si sa atace Austro-Ungaria, in conditiile prevazute de Conventia militara.
Totodata, Franta, Anglia, Rusia si Italia recunosteau Romaniei dreptul de a uni teritoriile locuite de romani din Austro-Ungaria, stabilindu-se si traseul viitoarelor granite. Prin Conventia militara Romania se oblige sa atace Austro-Ungaria cel mai tarziu la 28 august 1916, actionand pe directia generala Budapesta. Conform hotararii Consiliului de Coroana din 27 august 1916, Romania a iesit din neutralitate si, in aceiasi zi, a declarat razboiAustro-Ungariei.
La 28 august armata romana a intrat in actiune , in baza Planului de campanile ”Ipoteza Z”, elaborat de Marele Stat Major. Imbinand in mod stralucit obiectivul strategic cu cel politic, in document se sublinia: “Scopul general al razboiului ce vom intreprinde este realizarea idealului nostrum national, adica intregirea neamului. Cucerirea teritoriilor locuite de romani, ce se gasesc astazi inglobate in monarhia austro-ungara, trebuie sa fie fructul razboiului”.
Planul de campanie prevedea ducerea razboiului pe doua fronturi, astfel ca in prima desfasurare strategic , aproximativ 80% din totalul fortelor erau destinate sa actioneze ofensiv in Transilvania, Banat si Ungaria, atacand pe directia generala Budapesta, iar circa 20%din forte trebuiau sa treaca in aparare pe partea de sud – pe Dunare si in Dobrogea.
Campania anului 1916 se incheia cu un bilant dureros pentru armata romana, care a pierdut in total 500.000 de oameni: 100.000 de morti, 150.000 raniti, 250.000 prizonieri.
In vederea participarii la Campania din anul 1917 , Armata romana a fost redimensionata, refacuta, restructurata si dotata corespunzator. Potrivit planului de campanile pentru anul 1917, trupele romano-ruse de pe frontal din Moldova trebuiau sa imobilizeze, prin actiuni ofensive , fortele Puterilor Centrale care operau in sectorul Focsani-Namoloasa.
Izbanzile Armatei romane de la Marasesti , Marasti si Oituz din anul 1917 au constituit importante acumulari in lupta pentru realizarea Marii Uniri.
BUCOVINA, fiind ravnita de austrieci, de rusi, de polonezi si de ucrainieni, in primavara anului 1918 se afla intro stare incerta. In conditiile destramarii Imperiului Austro-Ungar, reprezentantii tuturor partidelor politice din Bucovi s-au intrunit si au convocat , pentru 27 octombrie 1918, o adunare la Cernauti.
Aceasta grandioasa anuntare politica se proclama Adunarea Constituanta, ca organ reprezentativ al romanilor bucovineni. Anunarea Constituanta a ales, la randul ei, Consiliul National din Bucovina care, la 29 noiembrie 1918 declara: “In unanimitatea miilor de participanti, reprezentand sutele de mii de locuitori, a hotarat unirea Bucovinei cu Romania”.
Avand in vedere actiunile de forta ale ucrainienilor, care formulau pretentii asupra unei inseminate parti din teritoriul Bucovinei si care, cu sprijinul unor formatiuni inarmate, au instalat alt govern laCernauti, Consiliul National a solicitat ajutor militar Romaniei. Pentru satisfacerea acestei cereri , s-a dispus trimiterea in Bucovina a Diviziei 8 Infanterie, comandata de generalul Zadic Iacob, ale carei unitati au intrat in aceasta provincie la 8 noiembrie 1918.
In proclamatia adresata de comandantul diviziei cu acest prilej, se sublinia: “Raspunzand la chemarea Consiliului bucovinean, armata romana… a pasit pe pamantul marelui voievod Stefan pentru a ocroti viata, avutul si libertatea locuitorilor de orice neam si credinta”.
TRANSILVANIA. Cu privire la actiunile armatei romane in Transilvania pentru consolidarea Marii Uniri, trebuie reamintit ca la 10 noiembrie 1018, Romania a hotarat sa reia efortul militar alaturi de puterile aliate.In acest scop, a adresat un ultimatum feldmaresalului german August von Mackensen ca, in 24 de ore, sa paraseasca teritoriul tarii noastre, impreune cu cele 15 divizii de sub comanda sa .
Conform ordinului Marelui Cartier general, la 11 noiembrie 1918, Divizia 17 Infanterie si Divizia 1 vanatori au trecut Carpatii Orientali. Intr-un document semnat de generalul Constantin Prezan , seful Marelui Cartier General, se mentiona ca in urma chemarii Consiliului National Roman Central, “Armata noastra a trecut Carpatii. Pasind cu dragoste frateasca pe pamantul Transilvaniei, ostirea romana vine in numele unor sfinte drepturi nationale si omenesti pentru a garanta libertatea deplina a tuturor”.
In acelasi document, reputatul sef militar roman atragea atentia ca: ”Trupele, prin atitudinea si purtarea lor fata de populatia romaneasca si cea straina , trebuie sa dovedeasca ca ostirea romaneasca are ofiteri si soldati luminati de o cultura superioara si patrunsi de un larg spirit de dreptate si umanitate”.
Infaptuirea statului national unitar roman, in anul 1918, a marcat un moment epocal in istoria noastra, propulsand puternic Romania pe calea progresului politic si economic.
General(r) Prof. Univ. Dr. Constantin Olteanu
Materialul a fost publicat in revista REZERVA OSTIRII ROMANE