Arhivă | ianuarie 2013

CUVINTELE

(din vol. TRIBUTUL CLIPEI)

de IOAN Raţiu

 

Sunt multe, puţine, banale, prea grele… cuvintele,

sau complicate, numai, de sensurile lor ?

Le-aţi văzut formele, stăruinţa, acolo şi-aici

sfidând adevărul, răzbunând dorinţele, căutându-vă locul ?

Unele se mişcă firesc, altele stau la pândă sau fug

împreună cu lacrimile…

Se îmbracă frumos când lovesc suflete slabe…

când  vă merită, trec mai departe

scormonind mereu ceva… în dreptul inimii

risipind, uneori, solia durerii sau, pur şi simplu, minţind.

Au  obiceiul să-ntârzie la întâlnire şi nu ştii niciodată

de ce  vin sau pleacă, se poartă, se-aruncă, se-ngroapă,

sunt aproape de noi, dincolo de vis amintindu-ne,

botezându-ne, chinuindu-ne cu râsul, ecoul şi boala de-A FI

ce nu suntem…

Cu ele fugim, ni-i teamă de gânduri,

prin ele scăpăm în văzduhul mirării

triumf, deznădejde, chemări, acuzaţii

şi-atâta simţire cât poate-ncăpea în cântecul nostru,

când plouă cu clipe.

Rezerva Ostirii Romane – Decembrie 2012

Revista de informare, opinie si cultura; editata de Uniunea Nationala a Cadrelor Militare in Rezerva si Retragere.

Editorial

SPIRITUL NOVATOR

IN DEVENIREA A.N.C.M.R.R

Spiritul novator este este o atitudine socio-umana complexa, care are in vedere in primul rand reliefarea cailor si modalitatilor care sa conduca la perfectionarea activitatilor, individuale si colective, prin stimularea , in mod constant, a vointei fiecaruia de a contribui la infaptuirea unor innoiri calitative in sfera de activitate in care este angajat.

img1Insertia atributelor specifice A.N.C.M.R.R. in abordarea permanenta a devenirii si dezvoltarii , in timp, a acestei structuri asociative, in plan cognitiv dar si actional, a stimulat lupta participativa, atat la nivel central cat si local, asigurandu-se astfel o anumita maleabilitate in luarea hotararilor, in conditii de calitate a acestora. Biroul Permanent Central si Birourile Permanente ale Filialelor A.N.C.M.R.R. , au constatat, nu odata, ca problemele acute, hotaratoare cu care se confrunta structurile Asociatiei , reclama rezolvarea lor numai in sfera conexiunilor practice ale unor serii de actiuni bine coordonate. O hotarare eficienta in astfel de cazuri poate fi elaborata numai in conditiile in care exista certitudinea prevederii si evaluarii rezultatelor fiecarei actiuni, utilizandu-se criterii a caror cuantificare apar ca instrumente indispensabile.

Astfel a aparut si necesitatea ca fiecare Conferinta Nationala sa puna in discutie si o serie de modificari ale Statutului A.N.C.M.R.R. care au rezultat in urma practicii de fiecare zi  si a unor studii si analize temeinice , care stau de altfel, la baza oricarei innoiri. Mai mult decata atat, pe masura amplificarii activitatilor A.N.C.M.R.R. a aparut necesitatea elaborarii ” Strategiei pentru organizarea si eficientizarea activitatii A.N.C.M.R.R.” , document aprobat prin Hotararea Conferintei Nationale a A.N.C.M.R.R. din 02 . 06. 2009. Cele doua exemple, din multele care pot fi date, reliefeaza necesitatea adaptarii fiecarui demers la conditiile concrete , avand in vedere promovarea neabatuta a noului.

In ultima perioada a activitatii sale , A.N.C.M.R.R. s-a confruntat si se confrunta cu probleme privind calitatea vietii, fapt care a inpus gasirea unor cai si mijloace pentru sensibilizarea organelor de stat si a factorului politic, direct implicati in acest domeniu, propunandu-se solutii viabile. Patrunderea in campul existential al cadrelor militare in rezerva si in retragere s-a facut de fiecare data cu deplina consideratie pentru aceasta si in stricta conformitate cu cerintele responsabilitatii si rationalitatii, pe care conducerea A.N.C.M.R.R. le-a pus pe primul plan in intreaga sa activitate.

img2Departe de a ramane incremeniti in tipare si intelesuri date odata pentru totdeauna, spiritul novator autentic comporta o intreaga gama de modalitati de realizare , dat fiind faptul ca fiecare dintre membrii A.N.C.M.R.R. poate promova cu mult curaj si eficienta noul , inlaturand ceea ce constituie o frana in devenirea acestei structuri asociative, , gandind vizionar spre impliniri viitoare ale acesteia , in concordanta cu scopul sau , prevazut in statut: „Reprezinta si apara drepturile si interesele cadrelor militare in rezerva si in retragere, ale familiilor acestora, in relatiile cu M.Ap.N., si cu celelalte autoritati si institutii publice centrale si locale , precum si cu organizatii similare din tara si strainatate. In spiritul devizei asumate realizeaza cerintele cultivarii patriotismului , infaptuirii aspiratiilor membrilor sai in domeniile militar si de protectie sociala”.

Conferinta nationala a A.N.C.M.R.R. care urmeaza sa aiba loc in anul 2013 va evidentia , cu siguranta rolul si locul inovatiei in activitatea acestei structuri asociative nationale , structura care a cunoscut prefaceri semnificative in cele peste 20 de ani de existenta , datorita , in primul rand , promovarii cu consecventa a spiritului novator.

DIN SUMAR :

  • Editorial: Spiritul novator in devenirea A.N.C.M.R.R.
  • Raport – al Biroului Permanent Central, prezentat la sedinta Consiliului Director al A.N.C.M.R.R. „Alexandru Ioan Cuza ” Bucuresti- octombrie 2012;
  • Informare privind aspecte ale activitatii juridice in perioada martie 2011-octombrie 2012;
  • Mesajul Sefului Statului Major General domnul General-locotenent dr. Stefan Danila;
  • Mesajul presedintelui A.N.V.R., domnul General de armata(r) Marin Dragnea;
  • Mesajul Primarului sectorului 2 Bucuresti, domnul Neculai Ontanu;
  • Mesajul presedintelui asociatiei Nationale Cultul Eroilor „Regina Maria” , domnul General de brigada(r) Petre Stoica;
  • Prioritati in domeniul Protectiei Sociale;
  • Aviatia militara din Craiova , nu moare;
  • Cultura si creatie;
  • Participarea membrilor filialei judetene Brasov a A.N.C.M.R.R., la primul Congres de numismatica din Romania postbelica;
  • Ziua Armatei Romane, prilej de sarbatoare in garnizoana Buzau;
  • Vizita unei delegatii de rezervisti germani in Romania;
  • 93 de ani de la infiintarea armei tancuri;
  • 3 Noiembrie, ziua vanatorilor de munte;
  • Revedere emotionanta;
  • Pagina lirica. Colonelul Ioan Eugen Paunescu, un poet introspectiv;
  • Cuza Voda si simbolurile nationale ale noului stat-Romania;
  • Onor eroului necunoscut;
  • Consideratii privind securitatea umana si nevoile omului;
  • Riscuri si amenintari la adresa securitatii nationale din perspectiva regionala;
  • Remember Gl.Fl.Aer(r) Vasile Olaru, Gl.mr.(r) dr.ing. Viorel Dumitrescu, Gl.bg.(r) Florica Gheorghe;
  • IN MEMORIAM: Gl. de C.A. Ilie Steflea.

CUZA VODA SI SIMBOLURILE NATIONALE ALE NOULUI STAT – ROMANIA

Alexandru Ioan Cuza

Actul de la 24 ianuarie 1859, „ZIUA DE AUR A VEACULUI”, cum au numit-o contemporanii, prin care Moldova si Muntenia s-au unit intr-un singur stat, se inscrie ca un moment de insematate exceptionala in istoria poporului roman.

Biografii domnitorului Principatelor Unite i-au atribuit, pe buna dreptate, supranumele de unificatorul, alaturi de popor, caci „Unirea natiunea a facut-o”, de legislator, ostasul, diplomatul, domnul taranilor, etc., fiindca si-a pus sigiliul gandirii sale „in spiritul veacului si a vremii lui, in toate reformele noilor institutii”.

I se cuvine insa lui CUZA VODA si epitetul de fondator al noilor simboluri nationale, ceea ce demonstreaza faptul ca unificarea principatelor nu era rezultatul unei actiuni de moment , ci urmarea fireasca a zeci si sute de ani de lupta , incheierea unui proces istoric , pe parcursul caruia romanii si-au exprimat aspiratiile , si prin simbol.

1. Drapelul National

Dintre simbolurile nationale, se impune prin semnificatie si inaltime spirituala, drapelul. Desi ca simbol national a fost instituit in epoca moderna , drapelul fiecarei tari este incarcat de istorie, el vine de demult, iar devenirea sa s-a impletit strans cu evolutia comunitatii umane pe care o desemneaza.

Drapelul princiar al lui Alexandru Ioan CuzaPagini noi s-au inregistrat in analele drapelului tricolor dupa Unirea Principatelor Romane, Tara Romaneasca si Moldova. Conventia de la Paris, a celor sapte puteri, din august 1958 , referitor la drapelul Principatelor Romane, prevedea: „Ostirile Moldovei si Munteniei isi vor pastra steagurile lor actuale; la ele se vor atasa o banderola de culoare albastra , aceasta din urma menita a simboliza unirea”. Este semnificativ faptul ca in 1860, instituindu-se prima decoratie romaneasca (Pro Virtute Militari)- menita sa recopenseze pe cei care au infruntat la 13 septembrie 1848, pe Dealul Spirii, trupele otomane invadatoare- s-a prevazut ca aceasta sa fie prinsa cu panglica tricolora. Steagurile inmanate de domnitorul Cuza erau compuse din cele trei culori redate orizontal , rosu fiind plasat in partea superioara. In centrul lor era gravata stema unita – acvila cruciata , si capul de bour, compozitie menita a atesta noul statut politic al Romaniei, Cele doua steme  reunite pe steag erau insotite de o esarfa ce avea inscrisa deviza ” Honor et Patria”.  Pe steagul domnesc al marelui patriot , alaturi de stema unita , s-au inserat cuvintele pline de semnificatii: ” UNIREA PRINCIPATELOR FERICIREA ROMANILOR. TRAIASCA A.IOAN I”.

2. Stema Tarii si Sigiliul statului

Stema tarii sintetizeaza , prin figurile insumate si atributele lor , prin modul de dispunere si cromatica , drumul poporului roman spre implinirea dezideratului national. Simbolurile din stema heraldica atesta adevarul conform caruia locuitorii acestor meleaguri , urmasii daco-romanilor au preluat crestinismul inca din primele secole ale mileniului I, crestinarea timpurie si pastrarea acesteia, in ciuda tuturor vicisitudinilor vremii, fiind una din caracteristicile istoriei noastre. Simbolurile amintite releva totodata apartenenta poporului roman la marile civilizatii europene.

stema in timpul domnitorului A.I.CuzaIn primii ani dupa unirea Moldovei cu Tara Romaneasca, sub domnia lui Cuza Voda , cat timp Unirea nu era pe deplin consolidata , steme Principatelor Unite consta din stemele acolate ale Moldovei si Tarii Romanesti , timbrate cu o coroana princiara inchisa sau deschisa. Aceasta stema s-a stabilit mai intai prin uz si rareori apare colorata.In mod oficial a fost fixata abia la 9 februarie 1861, prin Inaltul Ordin de Zi nr.34 al domnitorului Cuza.

3. Imnul National

In neincetata curgere a vremii, odata cu necontenita stradanie spre progres oamenii nutresc aspiratii si idealuri ce sunt transmise comunitatilor sociale si generatiilor ce vin , prin manifestari de amploare , in cadrul carora muza are un rol deosebit.

Primele preocupari in vederea alcatuirii unui imn national propriu-zis, au avut loc in timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza , din ordinul caruia , generalul I.Em.Florescu, ministrul de razboi a dat , la sfarsitul anului 1860, un „Ordin de zi pe toata ostirea”, cu urmatorul cuprins: Avand in vedera ca imnurile ce se canta la primirea sefilor sunt straine si difereaza de la corpuri la corpuri, avand in vedere necesitatea ce este de a avea in asemenea ocazii un imn national, am hotarat cele ce urmeaza: 1. Se acorda un premiu de 100 de galbeni celui ceva compune un asemenea imn; 2. Toti concurentii vor trimite pana la 31 decembrie , compunerile dumnealor, subsemnate si sigilate la ministerul de Resbel unde ecsaminandu-se se va hotara premiantul”. Desi la 1862, cand s-a desfasurat concursul nici una din cele trei piese premiate nu a fost proclamata „imn national” , manifestarea a stimulat preocuparile in aceasta directie. De fapt , perioada care a urmat, inclusiv dupa venirea principelui Carol (10 mai 1866), s-a folosit ca imn national creatia (doar melodia , fara text), care a primit in 1862 premiul intai. Tot aceasi melodie va constitui imnul tarii si dupa 1881 (momentul transformarii Romaniei in regat), cand Vasile Alecsandri a creat , pentru a adauga melodiei lui Hubsck, versurile imnului regal.

4. Ziua Nationala

Ziua Nationala costituie o anumita data din an in care o tara isi dezvaluie in fata propriilor cetateni, dar si a lumii intregi , istoria, originalitatea culturii, realizarile in domeniul vietii economice si stiintifice, toate acestea ca expresie a constiintei individualitatii sale. In tara noastra , primele actiuni menite a marca ziua nationala au avut loc in timpul domniei lui Alezandru Ioan Cuza. La 24 ianuarie 1860, in orasele tarii, in special la Bucuresti si Iasi, au avut loc ample manifestari publice, sarbatorirea fiind marcata prin arborarea drapelelor tricolore, afisarea unor reprezentari simbolice evocand, prin reunirea acvilei si a capului de bour, aspiratia multiseculara de unitate nationala.

In urma evenimentelor din decembrie 1989, ziua nationala a Romaniei a devenit 1 Decembrie. Neindoielnic , alegerea acestei date ca sarbatoare a intregii natiuni a fost determinata de profunda semnificatiea evenimentului istoric pe care il evoca. Intr-adevar, cercetand „cronicile batrane” , constatam ca din numeroasele fapte de altadata, din neuitatele momente de glorie inregistrate in curgerea istoriei noastre, cea mai glorioasa, cea mai stralucitoare, cea mai apropiata inimilor tuturor romanilor, cea mai plina de sperante este ziua in care, in acel neuitat 1 Decembrie 1918 s-a faurit, prin vrerea si lupta intregului popor roman, unirea romanilor de pe intreg cuprinsul fostei Dacii, intr-un singur STAT NATIONAL UNITAR.

Colonel(r) Dr. Cristache Gheorghe,     Membru titular al Academiei Oamenilor de Stiinta din Romania

163 de ani de la nasterea poetului Mihai Eminescu

Astazi in Centrele de cultura din tara, se marcheaza implinirea a 163 de ani de la naşterea  poetului Mihai Eminescu. Cu aceasta ocazie cadrele militare in rezerva si in retragere din cadrul asociatiei ANCMRR-ILFOV, aduc un omagiu celui ce a creat “ dulcea limba romaneasca”, luceafarul literaturii romane, Mihai Eminescu.

Mhai Eminescu, luceafarul literaturii romane

Mhai Eminescu, luceafarul literaturii romane

Se naste la Botosani la 15 ianuarie 1850, ca fiu al caminarului Gheorghe Eminovici si al Ralucai. Este al saptelea copil dintre cei 11 ( 4 fete si 7 baieti ). Copilaria si-o petrece la Ipotesti. Din 1858 urmeaza clasele a treia si a patra prima la Cernauti. In 1860 se inscrie la gimnaziul nemtesc  de aici. Nesuportand riguorile disciplinei scolare, se intoarce la Ipotesti, apoi merge la Botosani ca practicant la tribunal iar dupa aceea, copist. Este ispitit de reprezentatiile de teatru ale trupei “Fanny Tardini”-Al.Vladicescu de la Cernauti si se angajeaza ca sufleor; in aceasta calitate insoteste actorii intr-un turneu prin Transilvania. Revine, in toamna lui 1865 la Cernauti si locuieste in casa profesorului Aron Pumnul, de a carui biblioteca se ingrijeste. La moartea acestuia ( ianuarie 1866 ), ii inchina oda “ La mormantul lui Aron Pumnul”, publicata in brosura “ Lacramiorele invataceilor gimnazisti”. In luna februarie aceluiasi an debuteaza in revista “ Familia” de la Budapesta cu poezia “ De-as avea”.Directorul revistei iosif Vulcan ii schimba numele din Eminovici in Eminescu. Intre 1867 si 1869, parasind Bucovina poetul rataceste prin Transilvania si Muntenia, cu trupele de teatru ale lui Iorgu Caragiale si, mai apoi, a lui Mihail Pascaly. Este sufleor, copist, si la nevoie chiar actor. In toamna anului 1869, trece prin Botosani si tatal sau ii intrerupe peregrinarile, trimitandu-l la studii in Viena. Aici fara actele necesare ( diplona de Bacalaureat ) prin care sa dovedeasca terminarea liceului se inscrie ca “audient” la universitate. Frecventeaza cursuri de filozofie, limbi romanice, medicina, economie, etc. Se apropie de cercul Societatii literare “ Junimea “ de la Iasi, careia ii trimite cateva poezii ( “ Venere si madona”, “ Epigonii”, “ Mortua est!” ), publicate imediat in revista “ Convorbiri literare”. La Viena se imprieteneste cu Ioan Slavici; impreuna cu acesta organizeaza marea serbare studenteasca de la Putna ( 1871 ). In anul 1872 revine in tara. La 1 septembrie citeste in sedinta junimii nuvela fantastica “ Sarmanul Dionis”, care starneste uimire printre cenaclisti prin caracterul ei neobisnuit. Titu Maiorescu afirma ca este o capodopera si textul se publica imediat in “ Convorbiri literare”. Tot Maiorescu il determina sa-si continue studiile la Berlin, in vederea unei cariere universitare. Cu ajutorul banesc acordat de “ Junimea” sta doi ani la universitatea din Berlin, unde audiaza cursuri de filozofie, istorie, limba sanscrita si mitologie. Nu isi incheie studiile si nu-si da doctoratul asa cum intentionase. Reintors la Iasi ( 1874 ), este numit director al Bibliotecii Centrale Universitare, apoi revizor scolar al judetelor Vaslui si Iasi.

Acum il cunoaste pe Ion Creanga invatator la scoala primara din Sararie, si leaga cu acesta o prietenie durabila. In aceeasi perioada  poate fi plasat romanul de dragoste cu Veronica Micle, cea care in timpul studentiei poetului, venise la Viena special sa-l cunoasca. Paralel cu febrile activitate poetica Mihai Eminescu devine redactor la “ Curierul de Iasi”, unde publica in anul 1876, pe langa articole, doua proze: “La aniversara” si “ Cezara”. La “ Convorbiri literare” vad lumina tiparului poezii ca: “ Melancolie”, “ Craiasa din povesti “, “ Lacul “, “ Dorinta “, ” Calin ( File din poveste ) “, “ Strigoii “, etc. In toamna anului 1877 pleaca la Bucuresti si intra in redactia ziarului conservator “ Timpul”, unde va depune ca redactor, redactor sef ( 1880 ) si chiar reporter parlamentar o continua si constiincioasa activitate. In acesta perioada scrie si publica, printre altele, ” Povestea codrului “, “ Singuratate “, “ Rugaciunea unui dac “, “ Revedere “, “ Pe aceeasi ulicioara “… Tot acum definitiveaza cateva dintre capodoperele sale: “ Oda ( in metro antic ) “, “ Scrisorile “, “ Glossa ”, “ Luceafarul “; pe aceasta din urma o trimite in 1883 Almanahului Societatii Academice Social-Liberale “ Romania juna ” din Viena. Este ultimul an de creatie al poetului, pentru ca boala il va impiedica sa mai scrie de acum inainte. La sfarsitul anului 1883, ii apare prima editie a unui volum de Poezii prin grija si cu prefata criticului Titu Maiorecu,cel dintai care a avut intuitia geniului eminescian.

Restabilit partial, dupa tratamentul la un sanatoriu de langa Viena, poetul traieste olunga si dureroasa agonie vreme de sase ani, pana la 15 iunie 1889, cand se stinge din viata.

Sursa: manual de Limba si literature romana, editura  ART