Perioada interbelică a fost deosebit de fecundă sub aspectul organizării corpului cadrelor militare în rezervă şi în retragere, luând fiinţă 35 de uniuni şi asociaţii. Astfel, în anul 1923 a fost constituită ,,Uniunea Ofiţerilor în Rezervă şi în Retragere’’, care cuprindea ofiţeri aflaţi în această poziţie de pe întreg teritoriul României Mari, având sediul în Bucureşti şi secţiuni în capitalele de judeţ şi în unele oraşe.
Membrii de onoare ai acestei Uniuni au fost Mareşalii Alexandru Averescu şi Constantin Prezan care, prin prezenţa lor, au sporit autoritatea şi prestigiul Uniunii.
După promulgarea Legii nr. 21 din 6 februarie 1924 pentru persoanele juridice (Asociaţii şi Fundaţii), publicată în Monitorul Oficial nr. 27/ 6 februarie 1924, a luat fiinţă în anul 1925 Societatea Ofiţerilor în Rezervă şi în Retragere Proveniţi din Activitate (S.O.R.P.A.) care a devenit persoană juridică în anul 1932. Printre preşedinţii Societăţii s-au aflat generalii I. Culcer, C. Coandă şi N. Samsonovici. În activitatea sa S.O.R.P.A. s-a bazat pe legătura strânsă cu Ministerul Apărării Naţionale.
Prin statutul şi regulamentul de funcţionare, atât U.O.R.R. cât şi S.O.R.P.A. îşi propuneau ca obiective: dezvoltarea simţământului de solidaritate şi camaraderie între cadrele militare în rezervă şi în retragere, întărirea relaţiilor cu cadrele militare active, lupta pentru îmbunătăţirea situaţiei materiale a membrilor săi, precum şi a invalizilor, orfanilor şi văduvelor de război, apărarea demnităţii şi onoarei cadrelor militare în rezervă şi în retragere, recomandarea celor mai capabile elemente pentru ocuparea unor funcţii importante în stat.
Intrarea României în Cel de Al Doilea Război Mondial, precedată de rapturile teritoriale din anul 1940, a însemnat imense sacrificii pentru ţară şi implicit pentru corpul cadrelor în rezervă şi în retragere, chemat să lupte alături de întreaga armată activă. Mobilizate la toate eşaloanele armatei de operaţii şi la armata de interior, raportul între cadrele în rezervă şi cele active era, la 15 iunie 1940, următorul: la ofiţeri – 16600 rezervişti, faţă de 15383 activi, iar la subofiţeri – 8585 rezervişti, faţă de 25633 activi.
După preluarea puterii de către Generalul Antonescu, în 1940 şi înlăturarea Gărzii de Fier, în ianuarie 1941, acesta şi-a propus să facă ,,ordine” în ceea ce priveşte organizaţiile cadrelor militare în rezervă şi în retragere. Astfel, prin Ordinul General nr. 81, din august 1942, s-a constituit, pe lângă Ministerul Apărării, un ,,Comitet de Control al Activităţii şi Situaţiei Patrimoniale” a tuturor asociaţiilor cadrelor militare în rezervă şi în retragere, condus de generalul de armată în rezervă Nicolae Ciupercă.
Comitetul a constatat că, la 9 februarie 1943, în ţară existau 41 de organizaţii ale cadrelor militare în rezervă şi în retragere. Din 31 organizaţii care au fost controlate 4 erau ale CMRR, cu 16.178 membri, 2 de subofiţeri, cu 5.900 membri, 20 ale gradelor inferioare, cu 74.564 membri şi 5 asociaţii cu caracter special, cu 23.259 membri. Comitetul a propus organizarea a patru asociaţii pentru cadrele militare în rezervă şi în retragere şi foştii combatanţi: două pentru ofiţeri şi anume Uniunea Ofiţerilor în Rezervă şi în Retragere (UORR) şi Societatea Ofiţerilor în Rezervă Proveniţi din Armată ( SORPA ) şi două asociaţii pentru subofiţeri. Acest proiect de organizare a fost anulat de actul de la 23 august 1944.
Regimul totalitar comunist a anulat legislaţia privitoare la dreptul de asociere a cadrelor militare în rezervă şi în retragere şi prin Decizia Consiliului de Miniştri nr. 182 din 20 februarie 1948 a fost dizolvată Societatea Ofiţerilor în Rezervă, iar prin Decizia nr. 1342 din 21 septembrie 1948 au fost desfiinţate ultimele organizaţii ale acestora, după o activitate de peste şase decenii. Apoi, timp de 42 de ani, cadrelor militare în rezervă şi în retragere, le-a fost interzis dreptul de asociere.
În ziua de 31 mai 1990, s-a constituit un Comitet de iniţiativă, format din 24 ofiţeri şi generali în rezervă şi în retragere proveniţi din Ministerul Apărării Naţionale, care şi-a propus reluarea tradiţiilor privind organizarea cadrelor militare în rezervă şi în retragere şi a hotărât să înfiinţeze Liga Naţională a Ofiţerilor în Rezervă şi în Retragere. Cei care doreau acest lucru erau conduşi de voinţa de a reface unitatea de corp a ofiţerilor aflaţi în rezervă şi în retragere şi de a continua nobilele tradiţii ale structurilor asociative ale cadrelor militare în rezervă şi în retragere atestate legal în perioada interbelică.
Comitetul de iniţiativă era format din: gl.lt.(r) Popescu Stelian şi coloneii (r)Mihai Mihail, Ion Costică, Popescu Constantin, Ciolponea Stelian, Şerban Constantin, Ucrain Constantin, Grigore Matei, Grama Toma, Furnică Ion, Moise Ion, Câşu Petre, Albulescu Aurel, Constantinescu Paul, Nichita Marţian, Agapie Coman, Popescu Cornel, Constantinescu Constantin, Gheorghe Ion, Popa Cornel, Stanciu Ancu, Fălcoiu Dumitru, Florea Ion, Hristea Octavian.
Pentru organizarea şi conducerea activităţii, Comitetul de iniţiativă a format un Birou Executiv, compus din 9 membri, din care au făcut parte: gl.lt.(r) Popescu Stelian, – preşedinte, col.(r) Mihai Mihail – secretar, col.(r) Ciolponea Stelian, şi col. (r) Ion Costică – vicepreşedinţi, col.(r) Popescu Constantin. col.(r) Şerban Constantin, col,(r) Ucrain Constantin, col.(r) Grigore Matei şi col.(r) Grama Toma-membri.
Biroul Executiv a întocmit şi semnat, la data de 04.06.1990 Actul de constituire a Ligii Naţionale a Ofiţerilor în Rezervă şi în Retragere şi Procesul verbal Nr. 1 de constituire.
Biroul Executiv avea împuternicirea să pregătească proiectul de Statut al Ligii, să obţină avizul Ministerului Apărării Naţionale, să întocmească şi să depună la judecătoria Sectorului 1 Bucureşti documentele necesare legalizării Ligii, să coordoneze înfiinţarea filialelor teritoriale şi în final să pregătească prima Conferinţă Naţională a Ligii.
În perioada 31.05 – 20.09.1990 au fost întocmite documentele necesare legalizării. La cererea înaintată Judecătoriei Sectorului 1 al Capitalei, înregistrată la 18 septembrie 1990, instanţa constată constituirea Ligii la data de 04.06.1990 şi ca urmare hotărăşte să admită cererea de înscriere ca persoană juridică a ,,Ligii Naţionale a Ofiţerilor în Rezervă şi în Retragere” şi acordă personalitate juridică acesteia. Hotărârea a fost pronunţată în şedinţa publică din 20 septembrie 1990.
În perioada următoare întregul efort a fost direcţionat pentru întocmirea documentelor organizatorice ale Ligii (în proiect) şi coordonarea înfiinţării a 38 filiale judeţene şi a 28 secţiuni în alte garnizoane decât cele reşedinţe de judeţ.
În intervalul februarie–aprilie 1991, s-au desfăşurat în teritoriu alegerile organelor de conducere locale şi a delegaţilor pentru Conferinţa Naţională.
Pregătirea primei Conferinţe Naţionale s-a desfăşurat în perioada 15.04 – 31.05.1991, perioadă în care au fost stabilite şi măsurile concrete prin care Ministerul Apărării Naţionale se obligă să sprijine activitatea Ligii Naţionale a Ofiţerilor în Rezervă şi în Retragere. Aceste măsuri au fost cuprinse în O.G. Nr.12 din 16.04.1991 al ministrului apărării naţionale, General-colonel VICTOR STĂNCULESCU.
Sprijinul urma să se concretizeze prin acordarea unor spaţii de lucru,, cu dotările necesare, tuturor structurilor Ligii, înlesnirea unor colaborări cu comandanţii de garnizoane, cu comandanţii de mari unităţi şi unităţi, accesul cadrelor militare în rezervă şi în retragere la stabilimentele din patrimoniul armatei, reglementări privind asistenţa medicală şi asigurarea medicamentelor, posibilitatea înaintării în grad în mod excepţional, asigurarea locurilor de înhumare în cimitirele militare etc. Pe parcurs au mai fost adăugate şi alte elemente de sprijin din partea M.Ap.N.
Activităţile organizatorice desfăşurate în perioada mai 1990 – mai 1991 au fost sprijinite cu generozitate de Ministerul Apărării Naţionale, de organele centrale, de comandanţii de mari unităţi şi unităţi şi de centrele militare care au furnizat date cu privire la cadrele militare în rezervă şi în retragere.
De un real ajutor a fost legătura strânsă cu redacţiile presei militare şi ale celor locale, cu conducerile societăţilor de radio şi televiziune, care au difuzat comunicate şi ştiri, uşurând astfel legăturile cu organizaţiile din teritoriu.
Prima Conferinţă Naţională a Ligii Ofiţerilor în Rezervă şi în Retragere a avut loc la Bucureşti, la Cercul Militar Naţional, în ziua de 31 mai 1991. La Conferinţă au participat 67 membri ai Colegiului Director Provizoriu, 105 delegaţi ai filialelor judeţene şi Municipiului Bucureşti şi 6 invitaţi din corpul maiştrilor militari şi subofiţerilor în rezervă şi în retragere.
Cu această ocazie s-au dezbătut şi aprobat Statutul şi Regulamentul de funcţionare, precum şi alte documente organizatorice. La Conferinţă s-a hotărât schimbarea denumirii Ligii Naţionale a Ofiţerilor în Rezervă şi în Retragere, în Uniunea Naţională a Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere (U.N.C.M.R.R.), pentru a cuprinde întregul corp de cadre în rezervă şi în retragere. În Statut s-a prevăzut ca deviza Uniunii să fie: ,, PATRIE – ONOARE – DEMNITATE ”.
În memoria afectivă a cadrelor militare în rezervă şi în retragere, data de 31 mai 1991 marchează reînfiinţarea, în noile condiţii, a unei structuri organizatorice puternice a cadrelor militare în rezervă şi în retragere continuatoarea tradiţiilor structurilor asociative ale acestora din perioada interbelică, care să reprezinte interesele acestei importante categorii sociale, în relaţiile cu organele centrale şi locale ale statului.
Conferinţa Naţională a fost onorată de prezenţa consilierului principal al Preşedintelui României, gl,col. Vasile Ionel, ministrului apărării naţionale, gl.lt. ing. Nicolae Spiroiu, un senator şi un deputat, primarul Capitalei, cadre cu funcţii de conducere din M.Ap.N., reprezentanţi ai Asociaţiei Naţionale a Veteranilor de Război ş.a.
Conferinţa Naţională a ales pe gl.lt. (r) prof.dr. IULIAN TOPLICEANU ca preşedinte al Uniunii Naţionale a Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere. A fost ales Colegiul Director, Consiliul Executiv şi Comisia de cenzori.
A II-a Conferinţă Naţională a U.N.C.M.R.R. s-a desfăşurat în zilele de 10 -11 mai 1994. În cadrul acesteia s-a subliniat creşterea însemnată a numărului de membri ai U.N.C.M.R.R., a prestigiului şi rolului acesteia în societatea civilă, implicarea în rezolvarea unor probleme pe linie de protecţie socială a cadrelor militare în rezervă şi în retragere. Participanţii la Conferinţa Naţională au primit cu satisfacţie mesajele din partea Preşedintelui României, preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Primului Ministru, transmise prin reprezentanţii prezenţi la Conferinţă.
A III-a Conferinţă Naţională a U.N.C.M.R.R. s-a desfăşurat în aula Academiei de Înalte Studii Militare – azi Universitatea Naţională de Apărare ,, Carol I ’’ – în ziua de 29 mai 1997. Conferinţa a fost onorată de prezenţa ministrului apărării naţionale, a unui consilier al Preşedintelui României, a unui consilier al Primului Ministru şi a altor reprezentanţi ai unor importante structuri. Participanţii la Conferinţa Naţională au stabilit ca U.N.C.M.R.R. să poarte denumirea onorifică ,, Alexandru Ioan Cuza ”. Şi la această Conferinţă au fost remarcate creşterea prestigiului U.N.C.N.R.R., afirmarea sa ca structură organizatorică naţională reprezentativă, contribuţia acesteia la dezvoltarea gândirii militare româneşti, prin studiile întocmite şi propunerile făcute. Au fost subliniate neîmplinirile pe linia protecţiei sociale a cadrelor militare în rezervă şi în retragere şi necesitatea unei intervenţii mai energice la forurile competente, în acest sens.
Pentru funcţia de Preşedinte a fost reales gl.lt.(r) prof. dr. Iulian Topliceanu.
Un eveniment important în viaţa Uniunii l-a constituit apariţia, în 1999, a primului număr al revistei ,,Rezerva Oştirii Române”, primită cu mult interes demembrii acesteia şi care în prezent se află in preajma celui de al 21-lea număr.
Împlinirea a 10 ani de la reînfiinţarea Uniunii Naţionale a Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere, la 31 mai 2001, a fost un eveniment sărbătorit, la nivel central, în Sala de Marmură a Cercului Militar Naţional in prezenţa Preşedintelui României, a ministrului apărării naţionale, a şefului S.M.G. şi a unor reprezentanţi ai unui număr însemnat de instituţii ale statului, organizaţii şi fundaţii.
ANCMRR-ILFOV 