CUVINTELE

(din vol. TRIBUTUL CLIPEI)

de IOAN Raţiu

 

Sunt multe, puţine, banale, prea grele… cuvintele,

sau complicate, numai, de sensurile lor ?

Le-aţi văzut formele, stăruinţa, acolo şi-aici

sfidând adevărul, răzbunând dorinţele, căutându-vă locul ?

Unele se mişcă firesc, altele stau la pândă sau fug

împreună cu lacrimile…

Se îmbracă frumos când lovesc suflete slabe…

când  vă merită, trec mai departe

scormonind mereu ceva… în dreptul inimii

risipind, uneori, solia durerii sau, pur şi simplu, minţind.

Au  obiceiul să-ntârzie la întâlnire şi nu ştii niciodată

de ce  vin sau pleacă, se poartă, se-aruncă, se-ngroapă,

sunt aproape de noi, dincolo de vis amintindu-ne,

botezându-ne, chinuindu-ne cu râsul, ecoul şi boala de-A FI

ce nu suntem…

Cu ele fugim, ni-i teamă de gânduri,

prin ele scăpăm în văzduhul mirării

triumf, deznădejde, chemări, acuzaţii

şi-atâta simţire cât poate-ncăpea în cântecul nostru,

când plouă cu clipe.