CUZA VODA SI SIMBOLURILE NATIONALE ALE NOULUI STAT – ROMANIA

Alexandru Ioan Cuza

Actul de la 24 ianuarie 1859, „ZIUA DE AUR A VEACULUI”, cum au numit-o contemporanii, prin care Moldova si Muntenia s-au unit intr-un singur stat, se inscrie ca un moment de insematate exceptionala in istoria poporului roman.

Biografii domnitorului Principatelor Unite i-au atribuit, pe buna dreptate, supranumele de unificatorul, alaturi de popor, caci „Unirea natiunea a facut-o”, de legislator, ostasul, diplomatul, domnul taranilor, etc., fiindca si-a pus sigiliul gandirii sale „in spiritul veacului si a vremii lui, in toate reformele noilor institutii”.

I se cuvine insa lui CUZA VODA si epitetul de fondator al noilor simboluri nationale, ceea ce demonstreaza faptul ca unificarea principatelor nu era rezultatul unei actiuni de moment , ci urmarea fireasca a zeci si sute de ani de lupta , incheierea unui proces istoric , pe parcursul caruia romanii si-au exprimat aspiratiile , si prin simbol.

1. Drapelul National

Dintre simbolurile nationale, se impune prin semnificatie si inaltime spirituala, drapelul. Desi ca simbol national a fost instituit in epoca moderna , drapelul fiecarei tari este incarcat de istorie, el vine de demult, iar devenirea sa s-a impletit strans cu evolutia comunitatii umane pe care o desemneaza.

Drapelul princiar al lui Alexandru Ioan CuzaPagini noi s-au inregistrat in analele drapelului tricolor dupa Unirea Principatelor Romane, Tara Romaneasca si Moldova. Conventia de la Paris, a celor sapte puteri, din august 1958 , referitor la drapelul Principatelor Romane, prevedea: „Ostirile Moldovei si Munteniei isi vor pastra steagurile lor actuale; la ele se vor atasa o banderola de culoare albastra , aceasta din urma menita a simboliza unirea”. Este semnificativ faptul ca in 1860, instituindu-se prima decoratie romaneasca (Pro Virtute Militari)- menita sa recopenseze pe cei care au infruntat la 13 septembrie 1848, pe Dealul Spirii, trupele otomane invadatoare- s-a prevazut ca aceasta sa fie prinsa cu panglica tricolora. Steagurile inmanate de domnitorul Cuza erau compuse din cele trei culori redate orizontal , rosu fiind plasat in partea superioara. In centrul lor era gravata stema unita – acvila cruciata , si capul de bour, compozitie menita a atesta noul statut politic al Romaniei, Cele doua steme  reunite pe steag erau insotite de o esarfa ce avea inscrisa deviza ” Honor et Patria”.  Pe steagul domnesc al marelui patriot , alaturi de stema unita , s-au inserat cuvintele pline de semnificatii: ” UNIREA PRINCIPATELOR FERICIREA ROMANILOR. TRAIASCA A.IOAN I”.

2. Stema Tarii si Sigiliul statului

Stema tarii sintetizeaza , prin figurile insumate si atributele lor , prin modul de dispunere si cromatica , drumul poporului roman spre implinirea dezideratului national. Simbolurile din stema heraldica atesta adevarul conform caruia locuitorii acestor meleaguri , urmasii daco-romanilor au preluat crestinismul inca din primele secole ale mileniului I, crestinarea timpurie si pastrarea acesteia, in ciuda tuturor vicisitudinilor vremii, fiind una din caracteristicile istoriei noastre. Simbolurile amintite releva totodata apartenenta poporului roman la marile civilizatii europene.

stema in timpul domnitorului A.I.CuzaIn primii ani dupa unirea Moldovei cu Tara Romaneasca, sub domnia lui Cuza Voda , cat timp Unirea nu era pe deplin consolidata , steme Principatelor Unite consta din stemele acolate ale Moldovei si Tarii Romanesti , timbrate cu o coroana princiara inchisa sau deschisa. Aceasta stema s-a stabilit mai intai prin uz si rareori apare colorata.In mod oficial a fost fixata abia la 9 februarie 1861, prin Inaltul Ordin de Zi nr.34 al domnitorului Cuza.

3. Imnul National

In neincetata curgere a vremii, odata cu necontenita stradanie spre progres oamenii nutresc aspiratii si idealuri ce sunt transmise comunitatilor sociale si generatiilor ce vin , prin manifestari de amploare , in cadrul carora muza are un rol deosebit.

Primele preocupari in vederea alcatuirii unui imn national propriu-zis, au avut loc in timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza , din ordinul caruia , generalul I.Em.Florescu, ministrul de razboi a dat , la sfarsitul anului 1860, un „Ordin de zi pe toata ostirea”, cu urmatorul cuprins: Avand in vedera ca imnurile ce se canta la primirea sefilor sunt straine si difereaza de la corpuri la corpuri, avand in vedere necesitatea ce este de a avea in asemenea ocazii un imn national, am hotarat cele ce urmeaza: 1. Se acorda un premiu de 100 de galbeni celui ceva compune un asemenea imn; 2. Toti concurentii vor trimite pana la 31 decembrie , compunerile dumnealor, subsemnate si sigilate la ministerul de Resbel unde ecsaminandu-se se va hotara premiantul”. Desi la 1862, cand s-a desfasurat concursul nici una din cele trei piese premiate nu a fost proclamata „imn national” , manifestarea a stimulat preocuparile in aceasta directie. De fapt , perioada care a urmat, inclusiv dupa venirea principelui Carol (10 mai 1866), s-a folosit ca imn national creatia (doar melodia , fara text), care a primit in 1862 premiul intai. Tot aceasi melodie va constitui imnul tarii si dupa 1881 (momentul transformarii Romaniei in regat), cand Vasile Alecsandri a creat , pentru a adauga melodiei lui Hubsck, versurile imnului regal.

4. Ziua Nationala

Ziua Nationala costituie o anumita data din an in care o tara isi dezvaluie in fata propriilor cetateni, dar si a lumii intregi , istoria, originalitatea culturii, realizarile in domeniul vietii economice si stiintifice, toate acestea ca expresie a constiintei individualitatii sale. In tara noastra , primele actiuni menite a marca ziua nationala au avut loc in timpul domniei lui Alezandru Ioan Cuza. La 24 ianuarie 1860, in orasele tarii, in special la Bucuresti si Iasi, au avut loc ample manifestari publice, sarbatorirea fiind marcata prin arborarea drapelelor tricolore, afisarea unor reprezentari simbolice evocand, prin reunirea acvilei si a capului de bour, aspiratia multiseculara de unitate nationala.

In urma evenimentelor din decembrie 1989, ziua nationala a Romaniei a devenit 1 Decembrie. Neindoielnic , alegerea acestei date ca sarbatoare a intregii natiuni a fost determinata de profunda semnificatiea evenimentului istoric pe care il evoca. Intr-adevar, cercetand „cronicile batrane” , constatam ca din numeroasele fapte de altadata, din neuitatele momente de glorie inregistrate in curgerea istoriei noastre, cea mai glorioasa, cea mai stralucitoare, cea mai apropiata inimilor tuturor romanilor, cea mai plina de sperante este ziua in care, in acel neuitat 1 Decembrie 1918 s-a faurit, prin vrerea si lupta intregului popor roman, unirea romanilor de pe intreg cuprinsul fostei Dacii, intr-un singur STAT NATIONAL UNITAR.

Colonel(r) Dr. Cristache Gheorghe,     Membru titular al Academiei Oamenilor de Stiinta din Romania